Cuprins de echilibru dintre materie si spirit am ajuns sa nu mai excelez in niciuna. Sunt banal in ambele, nu ies in evidenta cu nimic, e o perioada mai dificila prin care trec doar cu ajutorul meditatiilor.Binele imi va face o fatalitate chiar si asa, sunt neutru iar asta ma ajuta sa percep si sa analizez ambele lumi dintr-un punct de unde am viziune asupra amandurora. Daca ieri faceam polemica cu prietena-mea, eu aparand lumea spirituala, azi faceam polemica cu un prieten – eu aparand materia.
Focalizarea excesiva doar pe una din “lumi” va face ca nativul sa inchida ochii la ce e in jurul lui, sa fie indoctrinat, fie ca apartine doctrinei materiei ori a spiritului. M-au deranjat si ma vor deranja in continuare aceia care, neintelegand proprietatile unei lumi, o denigreaza pe cealalta.
Nu sunt cufundat in materie, dar nici in spirit. Sunt lucid si nu ma las condus de imaginatia bolnava ce zace in mine, intuitia ma ajuta sa-i filtrez pe cei care imi pun piedici pe drumul meu – si atat. Nu citesc viitorul, nu interpretez trecutul.
Scopul omului in viata e acela de a fi fericit, de a rade. Fie ca radem de posturile in care sunt pusi ceilalti, de noi sau de tragicul momentului.
Omul cand descopera ceva extraordinar pentru el, rade. Daca ii vei deslusi unui om de pe strada tainele ce stau in spatele telekineziei, acesta va incerca si va reusi iar apoi.. va rade. De bucurie.
Cand radem, sufletul nostru se simte bine, noi ne simtim bine. E o idee prin care eu inteleg sintagma “traieste clipa”.
Lacrimile le asimilez cu dobandirea de invataturi, fie ca plangem pentru ca am luat bataie, ne e mila de vecinul caruia i-a murit mama sau pentru ca am obtinut premiul Nobel, ne impresioneaza drama unui film – din toate am invatat cate ceva care ne va feri de pericole in viitor.